Certitudinea exploatării normale, fără pericole, poate fi obţinută printr-un control experimental asupra modului de comportare sub încărcări a construcţiei respective şi printr-o sistematică urmărire în timp a deplasărilor şi deformaţiilor acesteia, sau ale elementelor componente ale construcţiei. Modificarea ulterioară a condiţiilor de echilibru poate antrena distrugerea parţială sau totală a construcţiei, poate provoca pagube materiale foarte mari şi chiar pierderi de vieţi omeneşti. Certitudinea unei exploatari fară pericol se obţine prin două procedee care se completează reciproc. Aceste procedee sunt:
– procedeul cercetării experimentale realizate pe modele în laborator sau pe tronsoane experimentale ale construcţiei executate pe teren;
– procedeul măsurătorilor şi observaţiilor executate periodic în teren asupra comportării funcţionale şi a stabilităţii construcţiei în timp.
Pe baza cercetărilor experimentale se poate obţine atât analiza raportului între solicitările realizate experimental asupra modelului construcţiei din laborator sau tronsonului de probă din teren şi deformaţiile rezultate, cât şi obţinerea datelor necesare în vederea calculului de rezistenţă şi stabilitate a construcţiilor.
Verificările prin calcul a mărimii eforturilor unitare în secţiunile caracteristice ale construcţiilor, confruntate cu rezultatele unor încercări pe modele sau pe tronsoane de probă vor fi urmate de observaţii la aparatele de măsură instalate atât în corpul construcţiei cât şi în exteriorul ei. Prin compararea rezultatelor acestor măsurători executate pe construcţiile din natură cu rezultatele obţinute prin încercarea modelelor şi cu datele obţinute prin calculele privind capacitatea portantă a construcţiilor se va putea obţine un “diagnostic” asupra stării construcţiei şi eventual o prognoză a comportării sale în viitor. Aceasta va permite luarea unor eventuale măsuri de consolidare sau de folosire în continuare a respectivelor construcţii
- fisuri; [text cu link] *se apasa pe link, unde se deschide o noua pagina cu textul urmator:
Crăpăturile şi fisurile reprezintă rupturi în plane sau în părţi separate ale construcţiei, ca urmare a tasărilor neuniforme şi apariţiei tensiunilor suplimentare. Se pot produce fisuri de diferite tipuri care apar pe pereți și, în funcție de orientare și de caracteristicile pe care le presupun, au semnificații diferite.
Cele mai semnificative fisuri sunt cele care traversează vertical sau oblic pereții unei clădiri. Există, de asemenea, o serie întreagă de crăpături care se formează în pereți din cauza așezării terenului, a oricăror evenimente seismice din apropiere sau a lucrărilor simple ale vecinilor, care nu sunt efectuate cu precauții și metode corespunzătoare.
Cel mai important lucru nu este să subestimați fisura, dar monitorizați-o în timp, pentru a înțelege dacă continuă și pentru a identifica cel mai corect mod de rezolvare a problemei, nu numai din punct de vedere estetic, ci și pentru a vă asigura că nu se mai repetă.