Fotogrammetrie

Aceasta tehnologie poate fi utilizata in domenii diverse precum: arheologia, arhitectura, investigatii foto si video sau prelucrari fotogrammetrice. Primul principiu și prima condiție în măsurătorile fotogrammetrice propriu-zise este aceea ca fotografiile utilizate să fie proiecții centrale cu caracteristici perfect cunoscute. Astfel de fotografii sunt numite „fotograme”. Făcand referire la ridicări,se intelege ca fotogrammetria trebuie să se supună legilor de baza a topografiei de unde rezulta că plecand de la proiectii centrale(fotograme) trebuie să se ajunga la proiectii paralele(planuri,hărți). Intradevar, fotograma si planul sunt imagini plane ale suprafețelor de teren, insă pe cată vreme fotograma este o proiecție centrala,harta este o proiecție ortogonala. Daca imaginile fotografice B1 si C1 ale puncteor din teren B si C sunt simetrice cu imaginea A1, se observă că departările pe hartă ale proiecțiilor B0 si C0 fata de A0 depinde nu numai de inclinarea asului de fotografiere si si de relieful terenului. Problema raportului dintre dimensiunile de pe fotogramă si corespondentele lor de pe hartă este deci o problemă complexă. Problema de baza a fotogrammetriei este asadar aceea de a stabili legile si tehnica dupa care se poate transforma o proiectie centrală, sau mai multe, intr-una sau mai multe proiecții paralele. Daca se consideră o singura fotogramă aeriană in cazul particular al unui teren orizontal dată fiind reversibilitatea fenomenelor in optica geometrică, harta terenului poate fi obținută printr-o simplă proiectare a fotogramei pe o planseta cu condiția ca fotograma sa aiba aceeasi poziție(inclinare) fata de planseta, pe care a avut-o in momentul de priză fată de teren, adică fotograma sa fie redresată(intreaga proiecție sa fie adusă la o anumită scară).

Dupa asemenea fotograme, harta(planul) se poate obține și prin contrucții grafice. In acest caz particular se obține de-a dreptul proiecția ortogonală necesară după proiecția centrală. Metoda se numeste “a simplei intersecții”, deoarece razele proiectate se intersectează fiecare in parte simplu-cu planseta. Problema e simpla chiar atunci când terenul e inclinat insa de pantă continuă, cand proiecția ortogonală se obține usor printr-o transformare afină(dilatare). Totodata se intelege că practica admite și mici denivelari. Relieful nu poate fi redat pentru că nu exista elemente de diferențiere perpendiculare pe planul fotogramei. Privitor la transformarea unei proiecții centrale intr-o proiecție paralelă se poate conchide deci ca metoda este limitată la terenurile plane și usor denivelate, ca pe masură ce crește accidentația terenului scade precizia și că pe această cale nu se poate obține relieful. Aceasta este fotogrammetria planigrafică și corespunde simplei intersecții in plan.